Dragă jurnalule,

      Viaţa unei adolescente nu este uşoară, dar nici grea. Ca la fiecare vârstă, există avantaje şi dezavantaje. 

      Astăzi, vreau să îţi vorbesc despre lucrurile care pe mine mă fac să mă simt liberă ca un ocean, care mă transformă într-o visătoare şi parcă plutesc pe valurile unei ape limpezi, iar sentimentele, gândurile şi obiectivele mele mă ţin la suprafaţă.
    Paisprezece ani se simt ca paistprezece lupte câştigate , în care raţiunea şi eoţiile poartă un razboi, iar eu sunt teritoriul lor. În perioada adolescenţei , oamenii au parte de pierderi şi câştiguri. Pierdem prieteni pentru a câştiga unii noi, pierdem serile de vară cu aceştia, dar câştigăm amintiri frumoase, iar uneori ne pierdem şi pe noi. Pierdem bucăţi din noi, doar pentru a descoperi altele.
    Deşi, uneori ateptăm cu nerăbdare să creştem, nu ne dăm seama că facem cea mai mare greşeală, pentru că, aşa cum spuneam, dragă jurnalule, exista şi lucruri grele. Probabil, a fi adolescent pare un lucru măreţ, ceva foarte aşteptat, dar aşa cum sunt toate lucrurile în viaţă, abia după ce le ai, le înţelegi exact şi realizezi  că nu reprezintă cheia supravieţuirii.
   Nu decât noi creştem, ci şi numărul responsabilităţilor noastre , avem parte de cât mai multe experienţe, sustinem şi primele noastre examene, care ne aduc emoţii, stres, uneori şi nopţi albe.
În ciuda acestor greutăţi, trebuie să îţi spun, dragă jurnalule, că anii adolescenţei sunt chiar frumoşi. Deşi, sunt doar a începutul acestora, realizez că vor urma cele mai minunate, epice şi de neînlocuit, dar şi triste sau ciudate zile din viaţa mea.
   Of, jurnalule, daca ai putea înţelege tu sufletul sau gândirea unei fete visătoare aşa ca mine. Dacă m-ai putea învăţa tu cum să-mi controlez emoţiile şi sentimentele... Oare tu... ce suflet ai? Ai un suflet adolescentin la fel ca mine? Te aprofundezi şi tu în cărţi şi te pierzi printre cuvinte? Vrei sa schimbi lumea, ştiind ca schimbarea va începe cu tine? Vrei si tu să ai 14 ani mereu şi să te confrunţi cu problemele acestei vârste, ori vrei să laşi timpul să zboare şi să devii adult?
   Nu stiu ce schimbăr vor apărea în viaţa mea şi nici nu stiu ce voi fi eu, însă , până atunci, mă pierd în abisul anilor de adolescenţă şi îi las să mă cuprindă, să mă răvăşească asemenea unei furtuni...îi las să fie cea mai specială perioadă a vieţii mele.